Cum donăm hainele?

Alesia Rădulescu, Voluntar Crucea Roșie – Filiala Sector 6: Care sunt aspectele de care trebuie să țină cont donatorul atunci când își selectează hainele pe care dorește să le dea?

Ana Derumeaux, Manager proiect „Comunitate implicată, resurse protejate”: Cred că e necesar ca fiecare donator să treacă printr-un proces de reflecție și autoeducare înainte de a face un gest generos. Ar putea chiar să se gândească la un caz limită în care el însuși este sinistrat în urma unei calamități. Ce fel de haine i-ar fi utile? O donație folositoare constă din lucruri bune sub aspect fizic: să nu aibă rupturi sau pete care nu mai pot fi curățate, materialul să nu fie prea tocit, uzat etc. În esență, orice lucru pe care el însuși l-ar mai putea purta, însă nu o mai face din motive subiective (care țin de aspectul fizic sau de atracția față de acel obiect vestimentar). Protejarea demnității beneficiarului este importantă indiferent de situația materială în care se află! 

Ce anume pot dona oamenii, de fapt, la Crucea Roșie?

Aș lua-o prin eliminare, în sens invers – ce nu pot dona: încălțăminte uzată, deoarece procesul de igienizare este foarte costisitor. Crucea Roșie este o organizație neguvernamentală, non-profit și nu dispune de fonduri nelimitate. De aceea, nu primim încălțăminte decât dacă este nouă, în cutie. Nu primim lenjerie intimă din considerente de igienă personală. Una din întâmplările frapante a fost să găsim chiloți murdari și șosete găurite, desperecheate, printre hainele donate. Noi avem obligația legală instituită prin HG 163/2007, să igienizăm toată îmbrăcămintea primită la prestatorii de servicii de curățătorie profesionali, dar un astfel de gest ar trebui să trezească un sentiment de rușine în conștiința celui care donează lucruri depreciate.

Care este prima etapă prin care trec donațiile?

Când primim donațiile, voluntarii Crucii Roșii sunt cei care fac trierea hainelor. Ei constată dacă sunt reutilizabile, caz în care urmează a fi igienizate sau, dacă prezintă un grad prea ridicat de uzură, sunt tratate ca deșeuri textile. Acestea din urmă nu ajung însă la groapa de gunoi, ci sunt predate reciclatorilor autorizați pentru a fi tocate și retransformate în fibră textilă, umplutură, material izolant etc.

Ce obicei al donatorului consideri că necesită un semnal de alarmă?

De câțiva ani, în luna decembrie, lansăm un chestionar în care îi întrebăm pe bucureșteni de ce donează haine. În felul acesta documentăm procesul și avem o informație structurată legată de motivația lor intrinsecă.

Ceea ce am aflat este că majoritatea donează ca gest de generozitate, să își învețe copiii despre altruism, mulți doresc să își elibereze garderoba de hainele pe care nu le mai poartă. O mică parte se gândește la impactul industriei textile asupra mediului.

Este dezamăgitor să constatăm ce cantitate enormă de deșeuri textile ajunge la noi, însă conform motivației pe care o exprimă oamenii în chestionare – să ajute persoanele în nevoie. Cu deșeuri textile nu ajuți decât în măsura în care le predai reciclatorilor autorizați, aceștia gestionându-le ca atare. O haină foarte uzată, un palton plin de molii, în mod evident nu îi este de folos unui beneficiar caz social sau unei persoane sinistrate.

În plus, este o lipsă de considerație față de voluntarii care se ocupă de trierea și sortarea hainelor ajunse într-o stare deplorabilă.

Cum pot contribui oamenii, în plus față de donarea efectivă?

Mă întorc la ideea de autoeducare și vreau să punctez faptul că sortarea pe care o face însuși donatorul acasă este foarte importantă. Hainele pe care el le consideră deșeuri trebuie puse într-o pungă separată de cea pe care o consideră donație în scop social și, cel mai bine, predate direct către reciclatori. Un articol care, de exemplu, miroase foarte urât fiind pătat cu ulei de motor, alăturat cu alte haine reutilizabile, poate infesta un sac întreg.

Ce opțiuni au cei care aleg să recicleze textile?

În România există un mare lanț de magazine, în toate mall-urile, care are capacitatea de a trimite textilele ieșite de uz către procesatori industriali de reciclare. Crucea Roșie nu are această posibilitate și de aceea avem rugămintea să nu fie confundată cu o pubelă caritabilă. Noi încurajăm inițiativa de a dona haine și le mulțumim tuturor donatorilor noștri, dar este jenant pentru oricine să își facă un titlu de glorie, acela de filantrop, donând cârpe de șters în scop umanitar.

Care sunt cele mai importante cauze ce i-ar putea motiva pe oameni să doneze?

În primul rând, să-și ajute semenii care sunt în nevoie. Problema sărăciei în România este departe de a fi soluționată. Prin urmare, orice donație făcută responsabil este de mare ajutor.

În al doilea rând, să contribuie protejarea mediului. Puțini știu că industria textilă este a doua cea mai mare poluatoare după industria petrolieră. Comportamentul consumist este îngrijorător. Trebuie să ne gândim la întreg parcursul hainelor: cum se produc ele, în ce condiții, câte resurse naturale sunt utilizate în procesul de fabricație și unde ajung după ce nu le mai purtăm? Știați că pentru producerea unui singur tricou nou de bumbac se folosesc 2.700 litri de apă, la care se adaugă energia consumată pentru transport și comercializare?

Care poate fi deviza donatorului?

Eu îmi spun așa: ,,Să nu tezaurizez, să nu transform dulapul într-un depozit de lucruri pe care nu le mai port. Periodic să le triez, având în minte respectul față de cei implicați în procesul post donație, adică voluntarii Crucii Roșii. Aceștia se ocupă de sortare și distribuție, și nu în ultimul rând, mă gândesc la beneficiarii finali, persoanele sinistrate sau nevoiașe care au nevoie de ajutorul nostru.”