Prin ochii unui voluntar: Andreea Dumitroae
Care este activitatea pe care o desfășori cu precădere în Crucea Roșie?
Sunt coordonatoarea proiectului ,,Difuzare valori umanitare”, care presupune o serie de întâlniri sau ateliere ce au la bază educația nonformală, cu persoane de diferite vârste: de la copii de șapte ani până la tineri care au terminat facultatea. Principiul pe baza căruia s-a concretizat acest proiect este schimbarea.
Având o audiență atât de diversificată, care sunt, în general, temele abordate la astfel de întâlniri?
Totul pornește de la empatie. Este vorba despre renunțarea la anumite prejudecăți care ne împiedică să fim niște oameni mai buni, să comunicăm într-un mod mai puțin violent, să ne respectăm între noi și să respectăm diversitatea culturală și etnică în care trăim. Tocmai aceasta diversitate ne ajută să ne dezvoltăm și să înțelegem că fiecare persoană aduce ceva diferit societății în care trăiește. Aceste principii morale reprezintă fundația schimbării despre care vorbeam anterior.
Cum ai dobândit aptitudinile necesare pentru asta?
Primul proiect din sfera Educației Umanitare la care am luat parte a fost despre migrație, însă acolo urmăream un anumit șablon, iar aportul meu emoțional era limitat. Ulterior, m-am implicat în programul YABC (Youth as Agents of Behavioral Change – Tinerii actori ai schimbării), unde am făcut un training la doar 16 ani, în urma căruia am învățat tehnicile de difuzare ale valorilor umanitare. Tot acolo, datorită trainerilor pe care i-am avut, am simțit că s-a produs o schimbare în conștiința mea, care mă îndeamnă mereu să îi învăț pe oameni să creadă în schimbările de care ei înșiși sunt capabili.
Ce înseamnă pentru tine să difuzezi valori umanitare?
Înseamnă să îți deschizi sufletul către ceilalți pentru că așa se simt în siguranță și se pot deschide și ei la rândul lor. Asta este, de fapt, cheia succesului în ceea ce fac eu: să le arăți oamenilor ca a fi deschis și bun nu înseamnă neapărat a fi vulnerabil, așa cum se crede de multe ori.
Cum vezi viitorul Educației Umanitare?
Ceea ce apreciez foarte mult la mișcarea de Cruce Roșie este că se axează mult pe metode practice de învățare, lucru benefic voluntarilor. Educația umanitară nu este la îndemâna oricui, dar îmi doresc ca, în viitor, să existe o mai mare deschidere pentru acest segment și, astfel, să se bucure de un impact mai mare, precum primul ajutor de exemplu.
Ce moment ți-a rămas viu în suflet din toți acești ani de voluntariat?
Fiecare moment pe care l-am trăit ca voluntar m-a învățat ceva și îmi este foarte greu să aleg doar unul. Cu toate acestea, îmi amintesc că am avut niște sesiuni de Educație Umanitară la un centru de plasament, unde mi s-a spus că unii copii ar putea avea un comportament puțin neadecvat. La sfârșitul proiectului, am avut surpriza ca unul dintre ei să se ridice și să strige ,,Măi, haideți să le mulțumim oamenilor ăstora pentru tot ce au făcut ei!”. A fost o bucurie imensă când am văzut că acei copii au simțit dăruirea noastră și au înțeles-o.
Descrie în trei cuvinte Crucea Roșie.
Inspirație, schimbare, echipă.