Prin ochii unui voluntar: Florentina Preda

Ce știai despre Crucea Roșie înainte de a te înscrie ca voluntar și ce te-a determinat să alegi Filiala Sector 6 când ai venit în București?

Știam exact ce face Crucea Roșie. La 16 ani am vrut să mă înscriu la altă filială, dar mi s-a spus că trebuie să aștept până la împlinirea vârstei de 18 ani. Când am venit în București, la facultate, am văzut pe Facebook poze cu oameni îmbrăcați în uniforme roșii, care m-au impresionat pentru că impuneau respect. Pozele erau ale voluntarilor filialei noastre. M-am înscris la Crucea Roșie chiar în prima mea săptămână în capitală.

Deși erai studentă în primul an, ai reușit să îmbini foarte bine facultatea și voluntariatul. Care a fost secretul tău?

Eu sunt studentă la Științe Politice, iar Crucea Roșie mi-a oferit posibilitatea să exploatez domenii complet diferite, în special partea de prim ajutor. Cred că secretul este acela că iubeam atât de mult ceea ce făceam ca voluntar, încât nu simțeam că mă obosește din vreun punct de vedere.

Ai simțit vreodată că trebuie să sacrifici din timpul alocat uneia dintre ele ca să păstrezi un echilibru?

Au fost momente când a trebuit să amân activitățile de voluntariat și să mă dedic facultății, mai ales în timpul sesiunilor. Însă, imediat cum știam că am terminat cu îndatoririle de studentă, mă întorceam weekend de weekend la Crucea Roșie.

Ești unul din membrii echipei care s-a calificat în anul 2015 la etapa națională a Concursului de Prim Ajutor. Cum a fost experiența aceasta pentru tine?

Tot ce știu cu siguranță este că eram foarte emoționată. Pentru etapa locală învățasem cum să acord primul ajutor în mai puțin de două luni, iar faptul că ne-am calificat la etapa națională a fost o surpriză uriașă. Am vrut la un moment dat să renunț, dar m-am întors mai puternică și mai hotărâtă ca niciodată și mă bucur că am făcut asta. A fost o experiență minunată!

Acum ești angajat al filialei. Cum ai ajuns să ocupi această poziție?

Sincer, nici eu nu știu (râde). Am înțeles că din recomandările voluntarilor. Am fost sunată într-o zi de către domnul director, care mi-a propus postul de Assistant Manager și, în urma unui scurt interviu, am acceptat slujba. Sunt foarte încântată și mândră pentru că nu este ceva comun pentru un voluntar să ajungă aici.

Acum că trebuie să îți dedici timpul muncii, ce îți lipsește cel mai mult de la calitatea de voluntar?

Când ești voluntar, vii cu atâta drag și cu atâta pasiune! Pentru mine, cel puțin, era o imensă eliberare să fac voluntariat. Atunci când ajungi în poziția în care sunt eu acum, te simți responsabil într-o anumită măsură să faci în așa fel încât și celorlalți să le fie cât mai bine. Simți o oarecare grijă față de ei, să aibă parte de aceeași încântare ca și tine. Deodată, nu mai ești tu cel care trebuie ajutat, ci cel care trebuie să ajute.

Care a fost punctul culminant în ,,cariera” ta de voluntar?

Punctul culminant a fost acela în care a trebuit să îi salvez viața unei femei care se îneca lângă mine. Vedeam că nimeni nu face nimic în jurul meu și, deși eram speriată, am acționat și am efectuat manevra Heimlich. Atunci am realizat că viața unui om poate atârna de o decizie pe care trebuie să o iei în câteva secunde. Toată lumea ar trebui să știe să reacționeze în astfel de momente prin dobândirea unor cunoștințe minime de prim ajutor.

Descrie în trei cuvinte ce înseamnă voluntariatul la Crucea Roșie.

Familie, prieteni, dăruire.