Prin ochii unui voluntar: Mircea Demian

În opinia ta, care dintre cele șapte principii ale Crucii Roșii este cel mai des încălcat în societatea noastră? Dacă ai mai putea adăuga tu un principiu, care ar fi acela?

O întrebare complicată. Din punctul meu de vedere, toate principiile sunt respectate în general întrucât sunt fundamentul Mișcării Internaționale de Cruce Roșie, din care Crucea Roșie Română face parte. Eu personal am observat însă oarece probleme legate de principiul Unității întrucât cred că filialele pot colabora mai mult între ele. Nu văd un alt principiu de adăugat, cred că cele șapte reglementează în totalitate activitatea noastră și un altul ar fi doar în plus. De-a lungul timpului, au fost mai multe variante de principii, uneori am avut și 15 în același timp, însă, după 150 de ani de activitate, cred ca au fost suficient rafinate încât să rezulte cele șapte pe care le cunoaștem acum.

Ai demarat proiectul ,,Dezvoltarea capacității familiei de a face față în situații de dezastre”, susținut de Fundația Vodafone România prin programul „Voluntar de profesie”. Crezi ca este posibilă o schimbare de mentalitate în ceea ce privește educația copiilor în acest sens?

Proiectul este o adaptare a cursului de pregătire pentru dezastre pe care îl propunem pentru adulți, dar abordarea în acest proiect este cumva diferită față de proiectele cu scop educațional de până acum. De această dată, vrem să ajungem la părinți prin intermediul copiiilor. Mizăm pe faptul că ei vor merge la părinții lor să le povestească ce au auzit de la noi și să îi bată la cap să facă planul familial și trusa de supraviețuire.

Ce ai vrea să știe tinerii care se gândesc la voluntariat, la dedicarea timpului lor fără a aștepta o răsplată?

Ce discut și cu voluntarii noi (chiar și cu cei vechi uneori) este că principiul voluntariatului presupune că nu ești plătit pentru activitatea ta. Asta, însă, nu înseamnă că nu poți să ai așteptări sau motive personale pentru care te înscrii ca voluntar undeva. Am văzut voluntari venind pentru că „dă bine la CV” (așa am venit și eu acum mai bine de 10 ani în organizație), pentru că voiau să își dezvolte anumite abilități sau pur și simplu pentru că nu aveau nimic mai bun de făcut. Am văzut și oameni care voiau doar să ajute alți oameni. Și toate motivele astea sunt perfect ok. Ceea ce contează este seriozitatea, conștientizarea că reprezinți o organizație atunci când îi porți emblema și că ai anumite obligații care derivă din asta. Unii oameni vor rămâne voluntari câteva luni, alții ani de zile. Din experiență, pot spune că cei care rămân perioade lungi de timp sunt motivați de activitatea organizației respective. O scrisoare de recomandare nu este suficientă motivare pentru o perioadă atât de lungă de timp.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta în Crucea Roșie?

Amintirile sunt multe. Cel mai important lucru pe care l-am câștigat în toți acești ani este, fără îndoială, comunitatea de voluntari din care am făcut parte, dintre care mulți nici nu mai sunt voluntari acum, dar cu care am păstrat legătura. Nu e nicio surpriză că îmi plac oamenii de aici, nu oricine își dedică timpul liber pentru a-i ajuta pe ceilalți. Din activitățile la care am fost, aș zice că una din cele mai impresionante a fost organizarea FACE. Dimensiunea evenimentului a fost pentru mine remarcabilă, având în vedere dimensiunea Crucii Roșii Române.

Descrie Crucea Roșie în trei cuvinte.

Oameni pentru oameni.