Prin ochii unui voluntar: Radu Nicoară

Cum vezi Crucea Roșie în contextul lumii voluntariatului contemporan?

Crucea Roșie este probabil cel mai bun loc în România pentru a face voluntariat. Se simte o anumită cultură a voluntariatului în întreaga organizație, iar asta facilitează primele ore ale unui voluntar nou. Proiecte la care poți contribui sunt multe și diverse, iar asta oferă oportunitate fiecăruia să își dedice o parte din timp către un scop mai bun, indiferent de interesele pe care le are. Un alt lucru foarte bun este faptul că voluntarii învață să ofere primul ajutor. Nu se știe niciodată pe cine poți salva dacă știi cum să o faci. Așa cum am spus, cultura muncii către o lume mai bună se oglindește în fiecare colț al Crucii Roșii.

Cum crezi că e văzută în România?

Crucea Roșie este o organizație internațională, iar binele pe care îl face în fiecare parte a lumii este greu de ignorat. Drept urmare, în România este destul de bine văzută ca organizație, iar voluntariatul este mereu apreciat. Chiar dacă românul este mai cârcotaș, iar cultura voluntariatului este, din păcate, destul de departe de marea majoritate a persoanelor, toți mă laudă atunci când le spun că fac voluntariat.

Ce ți-ai dori ca oamenii să știe înainte de a se hotărî să se dedice acestui gen de voluntariat, în care întâlnești și persoane defavorizate care necesită o anumită conduită din partea ta?

Voluntariatul este ceva ce oricine poate să facă. Și chiar dacă nu este pentru oricine lucrul cu persoanele defavorizate, sunt o mulțime de alte proiecte în care este necesară colaborarea. Deși scopul este de a schimba totul într-o lume mai bună, voluntariatul te schimbă în primul rând pe tine. Odată ce începi să investești timp către a îmbunătăți societatea, este greu să mai ignori toate problemele pe care le vezi în jur. După câteva luni de voluntariat, realizezi că orice problemă se poate rezolva cu destulă muncă.

Ești unul din cei mai implicați voluntari în proiectul „Dăruiește Bucurie Copiilor”. În ce măsură simți că te-au schimbat toate întâlnirile pe care le-ai avut cu acei copii? Care ar fi una din cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de la ei?

Proiectul „Dăruiește Bucurie Copiilor” m-a învățat, desigur, să lucrez cu copiii. Am învățat că răbdarea te duce departe atunci când vine vorba de cei mici, dar și că uneori este necesar să ,,dai în mintea lor”. În schimb, tot efortul depus îți este răsplătit atunci când un copil te respectă destul cât să ți se destăinuie și să îți ceară sfaturi de viață.

Care este o amintire memorabilă pe care o ai de când ești voluntar al Crucii Roșii?

A fost o fetiță pe care am cunoscut-o la Arlechino în primele ei zile de instituționalizare. Era atât de speriată încât stătea numai sub pat și plângea. Nu o puteam vedea, dar o auzeam. Lovea și mușca pe oricine ar fi încercat să o scoată de acolo. Un an mai târziu, am scos mai mulți copii de la Metropolis în parc, iar ea era unul dintre ei. Am văzut-o pentru prima dată râzând cu poftă în timp ce se dădea în leagăn și inima mi s-a înmuiat. Pe lângă faptul că am înțeles că, într-un final, toate lucrurile se rezolvă cu bine, am văzut și că munca noastră chiar contează pentru cineva.

Descrie voluntariatul la Crucea Roșie în trei cuvinte.

Poți ajuta oricând.