Prin ochii unui voluntar: Cătălina Boncea
Cătălina, voluntara care vrea să știe tot, ca să poată ajuta
Îi vezi mereu privirea — genul acela concentrat, prin care încearcă să absoarbă tot ce spun trainerii de la Crucea Roșie Sector 6. Răspunde, pune întrebări, joacă rolul de salvator, apoi pe cel de victimă, totul cu un singur scop: să devină o voluntară cât mai bună. Așa e Cătălina.. și oricine a lucrat cu ea o știe.
Câteodată vine la voluntariat obosită sau supărată, iar Cătălina spune, mai în glumă, mai în serios, că pleacă acasă cu alt om în ea. La Crucea Roșie Sector 6 o cunoaștem cu toții și o recunoști imediat: e mereu în mișcare, mereu curioasă, genul de prezență care schimbă atmosfera unei camere înainte să apuce să spună un cuvânt. Nu se dă în lături de la nimic — resuscitare, pansat răni, căutat victime prin clădiri abandonate — iar participarea ei constantă la concursul „Sanitari Pricepuți” spune, de fapt, tot ce trebuie să știi despre determinarea ei.
E elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” și voluntară la Crucea Roșie Sector 6 din iulie 2025, de când, pregătindu-se pentru „Sanitari Pricepuți”, a cunoscut oamenii care aveau să-i schimbe complet felul de a-și petrece timpul liber. „Sunt zile în care veneam la acțiune fără energie sau supărată. După ce se termina activitatea, eram mult mai fericită și plină de viață”, povestește ea. Pentru Cătălina, filiala Sector 6 înseamnă „oameni care știu să-ți schimbe ziua și să te simți ca într-o familie”.
Printre cei care i-au marcat parcursul se numără George Goliță și Ionuț Ivanciu, cei doi de la care spune că a învățat tot ce știe azi despre primul ajutor. „Am învățat de la ei că nu moare nimeni dacă greșim și că nu totul trebuie să fie ca în carte”, povestește ea. E genul de lecție care rămâne, mult după ce cursul s-a terminat.
Momentul care i-a rămas cel mai adânc întipărit? O simulare de cutremur devastator, cu victime — voluntari și manechini, adulți, copii, bebeluși — răspândite pe un perimetru larg, printre clădiri abandonate și mașini. A făcut echipă pe teren alături de alți voluntari și a văzut, spune ea, „câți oameni își doresc să ajute în caz de dezastre” — o experiență care a învățat-o să rămână calmă chiar și atunci când lucrurile nu merg deloc conform planului.
Acum patru ani, mărturisește Cătălina, era o persoană foarte neîncrezătoare în ea însăși. La Crucea Roșie a învățat să ceară ajutor, să comunice deschis și, mai ales, să aibă încredere în forțele proprii — o transformare pe care puțini din jurul ei o știu. Între liceu, „Sanitari Pricepuți” și puținul timp liber pe care și-l dedică muzicii, găsește mereu loc pentru voluntariat — spune că nu ezită niciodată să vină, oricât de plin ar fi programul.
Visează să devină medic veterinar, dar promite să nu renunțe la voluntariat nici după facultate, nici după primul job: „Mă relaxez după o zi grea sau stresantă.” Iar dacă ar fi să contribuie cu ceva anume la Crucea Roșie, ar fi exact ce știe ea mai bine: să-i învețe pe alți voluntari primul ajutor, așa cum a fost și ea învățată.
Pentru cei care încă ezită să facă primul pas, mesajul ei e simplu și cald: „Chiar dacă pare ciudat la început, o să ajungi să vii de plăcere — la Sector 6 sunt niște oameni minunați.”
Pentru Cătălina, Crucea Roșie Sector 6 nu mai e demult un simplu voluntariat. E, spune ea fără ezitare, „o a doua familie”.
#CruceaRoșieSector6 #PrinOchiiUnuiVoluntar #Voluntariat #FacemBine